„Suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre” (II Cor. 1,24) – Douăzeci de ani de arhierie

Duminica trecută, 14 mai, am avut binecuvântarea şi bucuria de a sărbători 20 de ani de slujire arhierească, în mijlocul comunităţii Centrului nostru bisericesc din München. Trei oaspeţi de seamă, ÎPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, ÎPS Mitropolit Serafim, întâistătătorul Mitropoliei noastre şi PS Episcop Macarie al Europei de Nord, împreună cu alţi clerici şi mulţi credincioşi participanţi au făcut ca sărbătoarea să primească o amploare şi o frumuseţe deosebite.
Am organizat această festivitate la Aşezământul bisericesc, în mijlocul comunităţii noastre şi ca un semn de recunoştinţă pentru toată conlucrarea şi dăruirea cu care fraţii şi surorile noastre se implică pentru ridicarea şi desăvârşirea Aşezământului, dar şi pentru ca în el să se dezvolte o consistentă şi frumoasă activitate comunitară. Căci acesta este destinat a deveni o ambasadă spirituală a românilor din aceste locuri, un acasă departe de casă al lor, un martor al tradiţiei noastre creştin-ortodoxe româneşti, nu doar prin frumuseţea sa materială, cât mai ales prin aceea că este chemat să devină tot mai mult o inimă a comunităţii, un loc unde aceasta ca întreg, dar şi membrii ei, ca destine particulare, să-şi găsească sensul, împlinirea şi bucuria.
În inimă şi-n rugăciune i-am avut, pe lângă părinţi, rude, prieteni, oameni al căror destin s-a împletit în orice fel cu al meu, pe care îi preţuiesc şi cărora le datorez recunoştinţă, pe toţi preoţii şi credincioşii de pe întinsul Arhiepiscopiei noastre, cărora sunt chemat să le slujesc, să le fiu, cum spune Sf. Apostol Pavel, lucrător al bucuriei.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile Sale şi mulţumesc tuturor celor cu care am lucrat împreună şi în aceşti 20 de ani. Bineînţeles că nu-i uit pe cei prezenţi în viaţa mea şi până la momentul venirii în Germania, cu care, am putea spune, am pus temelia a ceea ce se întâmplă după 11 mai 2003. Acum, la vârsta maturităţii duhovniceşti şi cu o cunoaştere directă şi din făptuire a realităţilor din Arhiepiscopie, mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să-mi înţeleg şi să-mi împlinesc cât mai bine chemarea.
Cu recunoştinţă, bucurie şi nădejde,
+ Episcopul Sofian